De la sex mecanic la Iubirea Iluminatoare

Fragment din capitolul I al cărţii "Erosul Înălţător" de John Maxwell Taylor

   O femeie frustrată mi-a spus odată că mariajul ei ajunsese într-un asemenea hal încât, de fiecare dată când soţul ei o atingea, se gândea: "Ah, presupun ca acum trebuie să-mi deschid picioarele iarăşi". Aceasta e ceea ce Margot Anand numeşte "cowboy sex". Probabil înseamnă să "o faci" cu unul care "termină cât ai clipi", genul de tipi mecanici care sunt atât de ocupaţi să-şi atingă scopul încât "şi-o trag cu cizmele în picioare", cum s-ar spune. Din păcate, într-un act de acest tip, femeia nu-şi simte sinele sexual ca fiind plin de viaţă, energie şi iubire. In loc de aceasta, ea se simte ca un obiect. Ea nu există în şi prin sine, ci devine temporar un receptacul în care bărbatul îşi ejaculează frustrările.

   Acest act alterează orice potenţial pentru iubire şi comuniune care ar putea fi acolo şi privează viaţa de sens. într-un sens, el răpeşte cerului şi pământului (reprezentate prin principiile masculin şi feminin în creaţie) oportunitatea de a se reuni, chiar şi temporar, în şi prin actul iubirii. Nu e de mirare că bărbatul fumează sau adoarme după aceea, într-o încercare de a scăpa de sentimentul de gol care îl cuprinde deodată, şi care îl face să se simtă trădat atât pe el, cât şi pe femeie, ca reprezentanţi ai armoniei esenţiale yang-yin în univers.

   Mai multă încredere am în acei bărbaţi şi femei curajoşi care practică sexualitatea tantrică sau taoistă pentru a spori iubirea din inimi prin deschiderea corpurilor către noi posibilităţi. Trăind şi exprimând o sexualitate iluminatoare, ei aduc o formă superioară de iubire nu numai pentru fiecare din ei, dar şi pentru întreaga lume. Şi cu cât mai mult îşi vor rafina practica, cu atât vor începe să întruchipeze principiile. Aceşti căutători ai beatitudinii şi iluminării prin uniunea sexuală îşi privesc unii altora corpurile ca fiind vase ale principiului zeului sau zeiţei. Ei se adoră reciproc în dormitoarele lor ca fiind manifestări ale divinităţii în formă umană. Apoi, aduc în vieţile lor de zi cu zi starea de comuniune pe care au asimilat-o acolo şi ea se observă în interacţiunile cu ceilalţi. Aşa mi-a povestit un astfel de cuplu:

   "Noi facem dragoste tot timpul, şi prin felul în care ne vorbim, chiar şi în mijlocul celor mai mărunte acţiuni ale zilei. Ceea ce se petrece în timp ce facem dragoste se transformă în simţul respectului pentru celălalt pe care îl trăim indiferent dacă facem mâncare sau spălăm vasele. Cu fiecare zi, iubirea noastră devine mai profundă, deoarece felul în care o exprimăm este continuu. Nu avem certuri sau discuţii fără sens pentru că suntem prea plini de bogăţia iubirii noastre. Suntem prea ocupaţi să fim fericiţi să primim darurile celuilalt."

   Evident, devoţiunea lor pentru frumuseţe şi adevăr este la mare distanţă de mentalitatea de "târfa împuţită" a gazdelor mele de la radioul din Orlando. Ca în orice formă a activităţii umane, exista nivele diferite şi grade ale integrităţii şi clarităţii care operează în această revoluţie sexual-romantică tăcută. In cel mai bun caz, revoluţia tantrică reprezintă o schimbare de perspectivă culturală excitantă asupra sexualităţii. In încercarea lui Eros de a urca, în pofida stângăciilor lui ocazionale, cel puţin el îi arată umanităţii direcţia corectă: în sus!